Cartea de munca a unui voluntar!

Titular: Un om ce crede în bine şi frumos

Unitatea emitentă: Ţara unde oamenii zâmbesc

Dragă om bun, vreau să-ţi prezint cartea de muncă a unui voluntar, cu o vechime de vârsta unui şcolar care îşi caută cu emoţie locul în clasa I. Eu am fost cândva un învăţăcel stângaci ce nu ştia ce este voluntariatul, de ce este importat să faci voluntariat? Nu îţi voi spune de ce să faci voluntariat, căci de vei dori vei afla, de nu vei dori, tot ce eu voi scrie va fi un ecou ce s-a strecurat în a ta tumultoasă existenţă. Din acest motiv îţi voi spune care sunt sarcinile fără plată a unui voluntar de meserie.
1. Să zâmbească atunci când cei din jur au uitat.
Poate că-n graba ta permanentă de acasă spre serviciu sau facultate ai reuşit să te uiţi tot în grabă la chipul celor din jur. Câţi oameni vezi zâmbind? Tu când ai zâmbit ultima dată? Voluntariatul a fost locul în care am învăţat că a zâmbi este un dar ce trebuie oferit, fără limite şi cu sufletul deschis, spre a deschide fără cuvinte suflete ,, îngenunchiate” de griji. Să nu crezi că eu sunt veşnic un om fericit, nici de cum, dar ştiu că fericirea este o alegere ce începe şi se termină cu un zâmbet, drept urmare oriunde te voi întâlni, eu îţi voi zâmbi. Ce ar fi dacă şi tu ai face la fel?
2. Să creadă atuci când ceilalţi au obosit
Eu sunt un simplu om ce crede în bine şi frumos, un om ce în opinia multora este un naiv încurabil, dar este minunat să crezi că NU poate deveni DA. Am ales să cred că EU, un simplu om, pot schimba lucrurile atunci când cei din jur aleg calea uşoară. Eu sunt convinsă că fiecare om CREDE în puterea lui de a face bine, doar că uneori este atât de obosit încât renunţă. Acum poate că unii dintre voi veţi spune: Normal, cum să nu renunţăm când nu ai şi nu mai ştii în ce să crezi? Eu îţi voi spune, doar atât: Crezi în tine? Tu eşti prima persoană în care trebuie să crezi şi atunci vei găsi în ce şi în cine să crezi.

3. Să ofere înainte să primească.
Zi de zi ne ghidăm mecanic după o regulă nescrisă: trebuie să primesc ca să ofer. Condiţionăm gânduri, gesturi şi sentimente de frica de a nu pierde, de a nu fi răniţi, dar după ce măsurători facem această împărţeală? Eu cred că în funcţie de puterea sufletului nostru de a oferi în fiecare moment. Meseria de voluntar mi-a arătat că a oferi te ajută să creşti, să simţi bucuria de a fi fost pentru o clipă motivul pentru care un om zâmbeşte sau mesagerul unei speranţe. Poate este mult, poate este puţin, doar tu poţi alege, om drag.
4. Să cedeze primul loc celui aflat în nevoie
Fiecare dintre noi este important şi aşa şi trebuie să fie, însă sunt momente în care este nevoie să uităm un pic de ego-ul nostru, să-l lăsăm să se odihnească și să privim în jur, să oferim o mână de ajutor, un sfat celui ce are nevoie de el, o încurajare sau un simplu zâmbet. Să facem un pas în spate și să privim cu atenție la cel de lângă noi, căci fiecare om este o poveste din care putem afla cine suntem și ce ne dorim cu adevărat.
5. Să vadă dincolo de ce se vrea a crede
Cu toți manifestăm o predispoziție generală de a judeca omul după copertă. Voluntariatul mi-a arătat cât de mult mă pot înșela, atunci când nu îmi ofer răgazul de a vedea ce se ascunde dincolo de un comportament ce nu-mi place, dincolo de un ton ridicat sau o haină ponosită. Suntem mai mult decât hainele pe care le purtăm, telefoanele pe care le utilizăm sau o reacție nepotrivită unui anumit context. Suntem oameni, drept urmare suntem perfectibili, însă pentru a putea face asta este nevoie să judecăm mai puțin și să iubim mai mult.
Dragi cititori grăbiți, nu vreau ca prezentarea cărții mele de muncă să fie o lecție de morală-filosofică, drept urmare eu mă voi opri aici, de v-a fost sau nu de folos mica mea poveste, doar voi veți decide.
Cu drag, un om!

 

Cristina Popescu – Iasi 2017
Share Button

Leave a Reply